ADAM ONDRA: Bucuria unei cățărări complexe

#interviu #AdamOndra #TMF2018 #ReelRock13

Sunt lucruri care par imposibile până când într-o zi, cineva face posibil acel imposibil. Cam aceasta ar fi, pe scurt, biografia lui Adam Ondra, acest cățărător autentic care deține atât de multe premiere primul care a escaladat trasee de gradul 9b+ și 9c, primul care a reușit din prima încercare (flash) un traseu de gradul 9a+, primul care a câștigat atât proba de escaladă cât și cea de boulder la Cupa Mondială și la Campionatele Mondiale – încât, nu putem decât să ne întrebăm, oare care va fi următoarea sa provocare, următorul său vis!

Adam Ondra – portret, 2018. Foto: Petr Pavlicek.

În timp ce filmul AGE OF ONDRA (Era lui Ondra) din cadrul seriei Reel Rock Tour 13 era difuzat pentru prima dată în România, la Cluj-Napoca, în cadrul primei ediții Transylvania Mountain Festival, se putea simți tensiunea din rândul publicului – cățărători și montaniarzi – în timp ce îl urmăreau pe Adam dându-și toate puterile pentru a reuși din prima încercare (!) și pentru prima oară (!) în istoria acestui sport,  escaladarea traseului Super Crackinette de grad 9a+ (5.15a).

Dar oare cum reușește? Ce îl determină să își forțeze limita? Cum se hotărăște ce să facă la prima vedere (onsight) și ce să cațere din prima încercare (flash) sau, pur și simplu, ce să cațere?  – cu toate aceste întrebări în minte, mă bucur enorm că Adam a acceptat să ne răspundă personal la fiecare întrebare și să împărtășască din experiențele, preferințele și provocările lui.

Veți descoperi un cățărător care se bucură cu adevărat de cățărare și este întotdeauna deschis să învețe și să comunice despre experiența lui.

Adam Ondra reușind din prima încercare (flash) traseul Super Crackinette 9a+, in Franța, 2018. Foto: Bernardo Gimenez

[D.C. – Diana Ciorba]: Aflându-ne încă sub impactul puternic al fimlului, cum a luat de fapt viață filmul “Age of Ondra” (Era lui Ondra)?

[A.O. – Adam Ondra]: Am fost contactat de către cei de la Big Up  pe care îi știam de ceva vreme, deorece am filmat deja cu ei Progression (2009) pentru care am cățărat traseele Gancho Perfecto și Papichulo, două trasee de grad 9a și 9a+ din Catalonia, Spania. De atunci, ne-am mai întâlnit de câteva ori; M-au mai distribuit în seria Reel Rock de acum câțiva ani, ca parte din filmul La Dura Dura (9b+) și consider că produc filme foarte bune, deci am căzut de accord să mai filmăm unul nou. Când discutam despre ce am putea include în această nouă producție, le-am spus că pentru acest nou sezon mi-am setat ca obiectiv să reușesc din prima încercare (flash) un traseu de gradul 9a+, deoarece aceasta era – în termeni de progresie majoră – singura mea posibilitate de a progresa într-adevăr; deoarece, nu mă vedeam chiar în stare să fac un traseu de gradul 9c+ la lucru sau un 9a+ la prima vedere. Prin urmare, am hotărât să documentăm efortul meu de a-mi îndeplini acest vis.  – Visul de a escalada un traseu de grad 9a+ din prima.

[D.C.]: După aceste trasee impresionante, din ultimii ani, ce consideri că încă te mai inspiră?

[A.O. – Adam Ondra]: Ca și cățărător, am depus cel mai mare efort în traseul Silence, de grad 9c, și de aceea îl apreciez cel mai mult. Aceasta este ascensiunea cu care mă mândresc cel mai mult. Dar cu siguranță, reușita din prima încercare (flash) a traseului Super Crackinette (9a+) este foarte aproape de el! E greu să compari ce este mai greu… sau să compari cu escaladarea Dawn  Wall-ului… sau cu câștigarea titlului de campion mondial… dar, dacă ar fi să aleg unul, tot traseul Silence rămâne. Este pur și simplu un traseu incredibil pentru mine! Nu pot spune că e linia rege sau că se vor face cozi la cățărarea acestui traseu, dar sunt încă foarte impresionat de secvența de fisuri, deoarece acestea sunt cele mai ciudate, stranii mișcări pe care le-m văzut pe stâncă și mă inspiră forte mult! Am așa o senzație… că cu cât sunt mai ciudate mișcările, cu atât mă distrez mai bine în timp ce mă cațăr pe acest traseu. Aceasta și pentru că nu mă cațăr ca să merg ca pe o scară. Dacă traseul este doar despre forță și a nu te lăsa să cazi, s-ar putea să mă intereseze… dar nu atât de mult ca o cățărare complexă precum Silence.

Adam Ondra pe traseul Silence, grad 9c, Norvegia, 2017. Foto: Pavel Klement.

[D.C.]: Care este provocarea ta actuală?

[A.O. – Adam Ondra]: Provocarea mea pentru sezonul următor este să mă dedic competițiilor. Voi concura la amble discipline ale Cupei Mondiale  – escaladă și boulder – deci vor fi multe competiții și multe antrenamente la panou – și toate ca o pregătire pentru Jocurile Olimpice 2020.

[D.C.]: Cum alegi traseele pe care vrei să le faci din prima încercare (adică flash)? 😊

[A.O. – Adam Ondra]: Destul de greu! Am încercat deja destul de multe (- încercat sau cățărat) și este absolut clar că mă bazez pe  opiniile prietenilor mei. De exemplu, acest traseu – Super Crackinette – pe care am reușit – în cele din urmă (!) – să îl fac din prima (flash), a fost recomandat de un prieten care l-a făcut, îmi cunoaște stilul și mi-a sugerat că mi s-ar potrivi foarte bine. Și a avut dreptate! Dar, alegerea traseelor este destul de aleatorie; uneori, văd un video sau o fotografie, contactez persoanele care l-au încercat sau l-au cățărat și …da… cam atât de simplu este procesul. În același timp nu prea este de unde alege, deci totul devine destul de evident.

[D.C.]: Pentru cititorii și cățărătorii din România: cum ți s-a părut zona de escaladă Herculane?

[A.O. – Adam Ondra]: Mi-a plăcut enorm de mult! Și are foarte mult potențial pentru toate gradele! Dar, zona de lângă cascadă are potențial pentru trasee dificile. În mod special peretele din stânga ei, care începe de la prag… și este un perete foarte curat de cca. 50-60 metri, și cel mai tare lucru este că încă nu a fost cățărat până în vârf încă! Toate traseele,  inclusiv a doua lungime a traseului Black Mamba, se termină doar la o treime din perete, deci acest perete încă își așteaptă o primă ascensiune până sus. Sunt câteva proiecte din care se poate alege și – în mod cert, mi-ar place să revin și să fac câteva cățărări mai dificile pentru România. Sectorul de la cascadă, în sine, este foarte interesant deoarece are multe stiluri diferite într-un singur sector: chiar în centru este destul de abrupt și în forță, mai spre dreapta este mai degrabă tehnic, necisitând un stil mai crimpy (cu prize mici, meticuloase) iar în stânga este ușor surplombant cu o combinație frumoasă de anduranță, tehnică și forță – și este probabil bucata mea preferată din perete.

Adam Ondra la cățărat în România, în zona Herculane, 2018. Foto: Pavel Blazek.

[D.C.]: Care a fost cea mai gravă accidentare a ta și cum ai abordat-o?

[A.O. – Adam Ondra]: Sunt foarte norocos în această privință. Nu am avut niciodată probleme la degete sau cel puțin nimic ce să mă rețină din cățărat mai mult de cinci zile. Este foarte important să fii întotdeauna precaut. Aboradrea mea este că atunci când simt un pic de durere, îmi iau câteva zile libere. Apoi aștept să văd ce se întâmplă. Întotdeauna, aceste “câteva zile libere” m-au ajutat să mi se vindece acea “mică durere”. Cred că accidentările au loc de obicei atunci când simți deja ceva și corpul tău e mai înclinat spre a se accidenta.

A fost un mare avantaj că am început escalada de mic astfel încât progresia mea ca și cățărător a fost înceată dar foarte sigură. Corpul meu pur și simplu s-a adaptat foarte bine la a se suține în prize foarte mici, în special degetele mele.

[D.C.]: Care este zona ta preferată de cățărat, și de ce?

[A.O. – Adam Ondra]: Ce-mi place foarte mult în cățărare este că există diversitate. Nu trebuie să te cațeri tot timpul în același stil și totodată, consider că este foarte important să te cațeri în stiluri diferite, în zone diferite deoarece așa înveți cel mai mult. Dacă chiar ar trebui să aleg o zonă, aceea este Flatanger (Norvegia). Este probabil cea mai interesantă stâncă pe care am văzut-o eu vreodată. Este foarte solidă, amenajezi traseul și te poți cățăra imediat fără nici o curățare prealabilă (!) a traseului. Pur și simplu se prezintă în forme frumoase. De aceea, cățărarea acolo este foarte complexă și nu foarte evidentă. Acest aspect îmi place foarte mult.

Adam Ondra pe traseul Change 9b+, Flatanger, Norvegia 2012. Foto: Petr Pavlicek.

[D.C.]: Despre inovare: ce este cel mai inovator în metoda ta de cățărare? Folosești tehnologii inovatoare la antrenamente și la cățărat?

[A.O. – Adam Ondra]: Eu nu consider că sunt atât de inovator. Consider că fiecare cățărător/-oare ar trebui să își aleagă stilul propriu bazat pe punctele tari și slabe, proprii.  Eu am particularitățile mele și după mulți ani de escaladă, mi-am construit stilul bazându-mă pe punctele mele tari și pe punctele mele slabe. De aceea, eu mă cațăr destul de repede și simplu, și încerc să mențin precizia – ceea ce înseamnă ad litteram că, uneori, mă cațăr atât de repede încât precizia mea nu este suficient de mare, drept urmare, uneori am alunecat, dar acesta este un risc luat conștient.  Fără el nu te poți cățăra cu adevărat, sau EU nu mă pot cățăra la limita mea. Aceasta nu înseamnă că pentru altă persoană acesta ar fi cel mai eficient mod de cățărare(!).

Toate celelalte lucruri pe care le folosesc, nu cred că sunt foarte inovatoare. Totuși, este foarte important să ai șolduri flexibile. Fiecare cățărător ar trebui să lucreze la acest aspect deoarece flexibilitatea bazinului îți permite să te odihnești acolo unde nu este atât de evident. Chiar și acolo unde prizele sunt foarte proaste, bazinul flexibil îți permite să te apropii de perete și să iei presiunea de pe mâini. Ceea ce este foarte important!

Fiecare cățărător,-oare ar trebui să înțeleagă că escalada, cățăratul este despre a te cățăra până în vârf (în top). Oricînd te afli pe perete, fie te cațeri fie te deplasezi în sus, fie te odihnești. Sau… poți chiar să te deplasezi în sus făcând o mișcare destul de dificilă și în același timp, să îți scuturi cealaltă mână. Dar, cel mai important este să eviți o situație în care te ții cu ambele mâini și nu faci nimic. Poate încerci să te hotărăști încotro să mergi… dar toate deciziile trebuie luate într-o fracțiune de secundă. Acest aspect este foarte important!

Adam Ondra la Campionatele Mondiale din Innsbruck 2018. Foto: Lukas Biba

[D.C.]: Un mesaj pentru cei ce doresc să își îmbunătățească cățăratul? 🙂

 [A.O. – Adam Ondra]: Un lucru ce poate părea surprinzător: nu luați antrenamentele prea în serios! 😊 Cel mai probabil mă adresez persoanelor care doresc să se dezvolte și se cațără la un nivel sub gradul 8b.  Ei bine, ca să te cațeri la nivel 8b nu trebuie să fii atât de puternic. Este suficient să te cațeri! Să te cațeri fiind conștient de propriul corp, întotdeauna încercând să îți îmbunătățești tehnica și asta o vei reuși doar bucurându-te de cățărat.

Până la un anumit punct, consider că este important să ai – poate – un program de antrenament la care să te gândești dar care să nu îl iei foarte în serios. Da, într-adevăr am propriul meu program de antrenament și îl urmez cu strictețe, dar (!) eu sunt capabil să mă antrenez din greu și să mă și distrez în același timp! Nu contează cât de tare mă antrenez, sunt întotdeauna conștient de corpul meu, de cum funcționează și dacă mă cațăr eficient. Este întotdeauna mai bine să te cațeri bine mai întâi, adică eficient, și abia apoi (!) să devii mai puternic. Dacă devii prea puternic prea repede, atunci, ulterior, devine aproape imposibil să te cațeri bine.

Și aș îndrăzni să zic că este chiar MAI DISTRACTIV să faci un traseu când știi că te cațeri perfect și super eficient, decât să te forțezi în sus pe traseu și să simți că ți-ai irosit puterile și că cățărarea ta nu a fost perfectă.

—————————-

Mulțumim Adam Ondra pentru că ai împărtășit cu noi bucuria de a te cățăra. Ești cu siguranță o inspirație și ești întotdeauna binevenit să cațeri niște trasee mai dificile în România! Distracție la cățărat!

Diana Ciorba

Cluj-Napoca, 17/12/2018

2018-12-30T11:36:32+00:00decembrie 29th, 2018|news, Stories|