#interviu #TeofilVlad #PremiulTMF #PoveștiVerticale #alpinism

Antrenor de alpinism și ghid montan, Teofil Vlad este o forță  în comunitatea alpinismului din România. Mai timid la început, pasiunea pentru munte a crescut din ce în ce mai mult în viața sa, alpinismul devenind unul din stâlpii carierei sale sportive.

Majoritatea îl cunosc datorită proiectelor și reușitelor alpine precum: premiera Le Voyage du Petit Prince pe fața sudică vârfului Pumori, 7161m, din Nepal, premiera El Ultimo Vuelo del Condor în peretele Paloma din zona Cochamo din Patagonia chiliană, prima repetare a celui mai lung traseu de perete din România – Just Another Fucking Day, ascensiunea rutei Schell pe versantul Rupal al vârfului Nanga Parbat, 8126m, din Pakistan, parcurgerea rutei Salathe Wall din peretele El Capitan, din Parcul Național Yosemite – California, ascensiunea pe Everest, 8848m pentru susținerea cauzei Climb Again, parcurgerea rutei Pilierul Central Freney din masivul Mont Blanc.

Dar oare cum reușește să atragă toate aceste experiențe interesante în viața sa? În apropierea anunțării câștigătorilor premiilor TMF – Transylvania Mountain Festival 2020, ne-am gândit că e momentul potrivit să îl intervievăm pe Teofil Vlad, unul din câștigătorii premiului TMF pentru activitate montană 2019.

Cu deschiderea caracteristică și atitudinea prietenoasă, Teo ne împărtășește povestea sa verticală.

Teofil Vlad /  portret.

[D.C.]: Ce înseamnă muntele și sportul pentru tine?

Teofil Vlad: Muntele este un spațiu în care simt că mă pot desfășura și exprima liber și care îmi oferă satisfacții diverse. Pe munte, am realizat că mă simt liber, că mă bucur de natură, de camaraderie, de aventură. Sportul, chiar dacă am cochetat și înainte de munte cu el, a devenit tot mai important in contextul muntelui și, paradoxal, tot mai mult pe măsura ce au trecut anii. La început viziunea despre munte era una pur romantică, dar în timp am realizat valoarea antrenamentului sportiv pentru realizarea unor obiective la care visam și am început să îmi fac o rutină de antrenament/menținere. Nu una sofisticată, nici prea riguroasă, dar una care mă face să simt în ce forma fizică sportivă sunt și să încerc să o îmbunătățesc. Ambele sunt parte integrantă a vieții mele.

Teofil Vlad / traseu de alpinsim

[D.C.]: Care au fost începuturile în alpinism?

Teofil Vlad: Începuturile au fost pe niște faleze care pe vremea aceea (1998) aveau doar una sau câteva linii de pitoane clasice. La Cuca și in Cheile Dâmbovicioarei. Întâi au fost niște manșe și în următorii doi ani am parcurs câteva trasee de două lungimi de coardă, tot la Dâmbovicioara și in Cheile Argeșului. Făceam si multă drumeție, încercam să descopăr munții, abordarea alpinismului de către mine a fost una timidă, poate și in ton cu vremurile – nu erau săli de escaladă accesibile mie (locuiam până în 2000 în Pitești, mobilitatea era destul de scăzută, puterea de cumpărare nu mai zic – eram elev). Din 2001 am prins mai mult avânt și cred că din 2003 am început să parcurg traseele de perete despre care citisem în cărți și la care visam.

Teofil Vlad / pe vârf

[D.C.] În calitate de membru al echipei câștigătoare a trofeului TMF  pentru Activitate Montană în 2019, ce a însemnat “Le voyage du Petit Prince” pentru tine?

Teofil Vlad: Le Voyage du Petit Prince a fost pentru mine un imens pas în față. De unde eram destul de reticent la idee, am realizat că este ocazia de a îmi împlini un vis pe care aproape că nu aveam curaj să îl visez. A fost o lecție de viață, de prietenie și o sursă de amintiri care îmi dau putere. Dat fiind că a fost ultima rută pe care m-am cățărat cu Zsolt, este una dintre amintirile care mă fac să simt mai mult decât o strângere de inimă. In primul rând a fost o experiență profund umană, ne-am confruntat cu temerile noastre, ne-am împărtășit unii altora îndoielile, dar ne-am și încurajat atunci când era greu. Ca și în cazul altor ascensiuni care sunt aproape de sufletul meu, cel mai important aspect care rămâne este cel despre oameni, despre partenerii mei.

Romeo Popa, David Török fiul lui Zsolt Török (†), Teofil Vlad / în cadrul Galei TMF 2019

[D.C.] Ce ascensiune ai reușit să duci la bun sfârșit în 2020? 

Teofil Vlad: În ianuarie 2020 am fost în Patagonia chiliană cu Vlad Căpușan, în valea Cochamo, unde am parcurs mai multe rute în pereții din zona, unii comparabili ca anvergura cu Half Dome și El Capitan din Yosemite (600-900m). Ulterior am căutat terenul în care să deschidem o rută nouă și am reușit – în valea Paloma -să găsim un perete în care s-a conturat o linie de fisuri neurcată. Deși eram echipați cu bormașina și spituri, am jucat totul pe o carte și am intrat doar cu asigurări mobile în perete. Am lăsat chiar și ciocanele și pitoanele.

Șansa a fost de partea noastră și am reușit mereu să ieșim sus, chiar dacă au fost și pasaje mai greu de protejat. Traseul are vreo 400m lungime și un grad estimativ maxim ar fi 6c. Secundul a reușit să parcurgă mereu liber lungimile și de aici vine estimarea anterioară. Nu am lăsat nimic în urma noastră și ne-am bucurat că am reușit să deschidem o așa linie “clean”.

Burnița când am intrat in perete si am avut mari îndoieli, mai ales ca mă trezisem cu o întindere la mușchii spatelui, dar Vlad a fost cu încrederea la el. După vreo patru-cinci lungimi, mi-am revenit și fizic și psihic și m-am bucurat că pot lua în primire a doua parte a peretelui. O provocare a fost documentarea despre zona și studierea posibilităților pentru o rută nouă. Alta, aș putea zice că a fost căldura foarte mare din timpul zilei care făcea apropierile prin, aș putea sa ii zic junglă, să fie mult mai extenuante față de aceleași distanțe sau diferențe de nivel în Carpați sau în Alpi. Ruta se numește ”El ultimo vuelo del condor” și am dedicat-o memoriei prietenului nostru Zsolt Török.

topo El Ultimo Vuleo del Condor – Teofil Vlad & Vlad Căpușan, in memoriam Zsolt Török, 25 ianuarie 2020

[D.C.]: Care a fost experiența care te-a marcat cel mai mult pe munte?

Teofil Vlad: Probabil ascensiunea pe Nanga Parbat. Cred că a fost o luptă cu mine dincolo de latura fizica sau psihică, cel puțin cea conștientă. Probabil a fost undeva dincolo de conștient. M-am simțit atât de rău în noaptea în care prietenii mei urmau să plece spre vârf, încât am decis ca eu voi pleca spre vale. Am dormit câteva ore în plus și cred că a fost prima noapte din expediția respectivă când m-am odihnit bine. Poate decizia luată mi-a luat o piatră pe care nu voiam să accept ca o am pe suflet. Dimineața parcă m-am trezit cu o infuzie de energie. Deși era târziu, am plecat spre vârf. Nu mai aveam gaz la arzător, așa ca nu am băut și mâncat nimic multe ore. Am ajuns pe vârf la apus și am coborât pe luna plină.

Teo in in peretele nordic al lui Alamkooh(4850m)

[D.C.]: Ce îți propui în viitorul apropiat?

Teofil Vlad: Proiecte am multe. Dar încă este incert viitorul legat de călătorii. Aș vrea să urc pe Fitzroy în Patagonia, să merg în Antarctica, să îmi fac o idee despre munții de acolo, mă tentează Garwahl Himalaya în India. Deocamdată am un program destul de încărcat cu turele pe care le ghidez în Carpați, așa ca nu mă plâng. Încerc sa fiu pregătit, când va fi momentul.

[D.C.] Cum se vede alpinismul românesc din afară?

Teofil Vlad: Mie îmi place cum se vede. Cred că exista o creștere a “bazei de selecție” dacă pot să ii zic așa, oameni care ies in munți, nu dificili, dar cunoscuți, peste tot în lume și atunci, încet-încet, iese la suprafață provocarea actuală, se vede mai bine, pe măsura ce se ostoiește setea de chestii cunoscute și celebre, ce înseamnă valoare și performanță la nivel mondial în ziua de azi și eu sunt optimist că va crește, statistic și firesc, până la urmă, numărul celor care își vor propune proiecte ambițioase. Altfel, toți suntem oameni și cred că ar trebui să ne acceptăm unii pe alții și să ne sprijinim mai mult.

[D.C.]: Cum ți s-a părut atmosfera și comunitatea TMF – Transylvania Mountain Festival la Cluj-Napoca?

Teofil Vlad: TMF mi s-a părut foarte profesionist organizat, echipa mi s-a părut că s-a descurcat bine în tăvălugul inerent organizării unor asemenea evenimente și sper ca și pe viitor să meargă din ce în ce mai bine. Eu am bagajul făcut pentru următoarea ediție :)).

Teofil Vlad / în teren

[D.C.]: Un sfat pentru cei ce doresc să descopere frumusețea alpinismului: 

Teofil Vlad: Să își dea timp să descopere munții și pe sine. Să învețe din surse potrivite, să citească despre ce s-a întâmplat și despre ce se întâmplă acum în lume in alpinism, să se pregătească mult fără sa ardă etape și să se bucure de experiența muntelui.

–––––––––-

Mulțumim Teo, pentru inspirație și energie!  Ne bucurâm că împărtășești povestea ta cu noi.

Pentru cei care doresc să urmărească proiectele sale de alpinism și munte vă invitâm să urmăriți paginile oficiale aici: 

https://www.facebook.com/teofil.vlad

https://www.facebook.com/RomanianAssociationOfClimbingAndExploration/

„Teofil Vlad – Bucuria de a descoperi mntele și pe sine însuși” – pregătit de Diana Ciorba.

Cluj-Napoca, 05/08/2020